joi, 25 iulie 2013

Jurnalul lui Bandit - episodul 5

Joi 18.07.2013
Au aparut amandoi de la munca, ceea ce e suspect. Totodata si-a facut aparitia si cutia aia in care m-au adus acasa si zace in mijlocul camerei deschisa. Si bineinteles ca eu sunt pisica (pardon, motan!). Iar aia e o cutie. Prin urmare, necesita o examinare cat mai atenta. Ba chiar prea atenta, pentru ca de la atata ocupatie m-a luat cu somn. Nu stiu cat am dormit, cert e ca, odata trezit m-au luat la scarmanat. Si mi-au pus o chestie la gat. Nu stiu ce e, dar scoate un zgomot. Si ma enerveaza. Iar ei stau pe pat si ma filmeaza. Ce fel de tortura medievala o fi si asta?! Si de ce sunt asa amuzati de cum ma chinui eu sa scap din ghearele acestei dracovenii?
Dupa vreo jumatate de ora de haz, au decis sa-mi scoata macar chestia aia de zornaia. si au pus-o intr-o cutiuta care e numa' buna de fugarit prin casa. Cutia de transport a ramas neatinsa (de ei, pentru ca eu dorm cel putin cate o ora in ea) si din cate am inteles s-a amanat vizita la veterinar pe alta data. Norocul meu!


video

Marti 23.07.2013 aproximativ ora 4 AM

E intuneric. Liniste. Oamenii dorm dar eu am decis ca am chef de joaca. Ma ghemuiesc langa pat si urmaresc atent orice miscare. Apoi, ma pregatesc, imi iau avant si hop, am sarit pe ea. Si ea a sarit in sus o data cu mine. Si a inceput sa-mi zica ca-s nebun, ca de ce nu las lumea sa doarma. Dar am calmat-o repede cu un miau siropos si bine plasat, care s-a soldat cu multe mangaieri, 5 minute de joaca si un somn foarte odihnitor pe perna ei. Bineinteles ca ea a dormit langa perna. Royalty must be treated as royalty, nu?Posibil sa o fi accidentat usor ca dimineata mormaia ca e zgariata pe gat si pe umar, dar eu m-am prefacut ca habar nu am despre ce vorbeste. Dar daca i-ar fi fost amenintata viata de o creatura d-aia bazaitoare si eu tocmai as fi salvat-o, s-ar mai fi plans atat?!
Apoi, cand am vrut sa verific daca rochita cu care voia sa mearga imbracata la munca este calcata corespunzator si nu are cute, iar s-a suparat. Ce daca era matase si eu am gherute? Culoarea ei se asorta de minune cu ochii mei de smarald si cu blanita gri. In fine, daca am vazut ca nu apreciaza calitatile mele de fashionist, m-am mutat la sacosica cu mancare sa verifice sa nu care cumva sa fie ceva expirat acolo. Vezi Doamne, ca nici asta nu i-a convenit si a inceput sa dea din maini inspre mine de parca era curentata. Initial am crezut ca are vreo criza si ii e rau. Apoi mi-am dat seama ca nici calitatile mele de inspector sanitar nu-i sunt pe plac, asa ca am abandonat orice misiune si m-am bagat sub pat sa dorm, ignorand-o cand incerca sa-mi spuna pa.
Drept raspalata pentru atata nerecunostinta, am avut grija sa-i fac pierdut un rimel. Si cand zic pierdut, ma refer ca e long gone. Mai exact, sub cada, exista o gaura foarte interesanta pentru mine. La dimensiunea unei caise medii spre mari. In care tot incerc sa bag chestii de cand m-au adus. Si in care dupa indelungi stradanii, mai exact toata ziua cat au fost ei la munca, am reusit sa-i indes tubul de rimel acolo. Nici nu stiti cata atentie si coordonare a necesitat aceasta operatiune extrem de complexa. Dar am reusit. Si nu mai poate sa-l scoata de acolo. Doar ajunge sa-l pipaie cu varful degetului, dar nu-l poate apuca sa-l scoata. Dupa aia se plangea ca de ce am ales fix tubul cel mai nou, ca de ce n-am luat unu' din tuburile vechi si goale care mi le-a lasat prin casa sa le rostogolesc?
1. Pentru ca alea goale sunt deja ascunse in locuri unde tre' sa tragi mobila ca sa le poti scoate.
2. Pentru ca este recomandat sa-ti schimbi rimelul la 4-5 luni dupa ce-l deschizi, pentru ca altfel se aduna bacterii si ai probleme cu ochii (asa zic astia la televizor). Dar din nou!! E o nerecunoscatoare!

Si astea fiind spuse, pe saptamana viitoare dragi prieteni, cand o sa revin cu noi aventuri!

Semnat,
Bandit.

miercuri, 17 iulie 2013

Jurnalul lui Bandit - episodul 4

Bandit n-ar putea fi catalogat drept un motan hiperactiv. E leneș, cu scurte momente de activitate.
Mai nou, a început să doarmă și noaptea. Sau cel puțin ne dă impresia asta. Seara când ajungem de la muncă, e pe post de sonerie. Dacă nu-l iei la scărmănat din momentul în care intri pe ușa și-l observi stând in coadă si așteptând, incepe să miaune de parcă ar fi băgat in priză. Dacă nici după mieunătura asta isterică, tu incă n-ai sărit să-l iei în brațe și să-l pupi (n-ai voie să-ți lași geanta, să te descalți, Doamne ferește să vrei la baie), pleacă în direcția opusă și face câte un miau de jale. Și dacă vrei să te duci după el, impresionat fiind de indiferența pisicească, fuge de tine cu coada pe sus în timp ce mai trage cu ochiu peste umar să fie sigur că îl urmărești. Bandit, ce sa mai!
Dimineața e adorabil. Cum mă simte că m-am dat jos din pat, cum aterizează în baie după mine. Unde îsi dă drumu ca din avion pe o parte și-mi prezintă burtica la mângâiat. Iar apoi, cât mă îmbrac, aleargă de tembel prin casă. Uneori mă simt ca pe o pistă de raliu. Sau mai nou, se urcă pe pat lângă ta'su și începe să se holbeze la el. Câte 5 minute. Uneori cele 5 minute se finalizează cu o labă în cap. Sau cu o muscatură prin cearceaf. În fiecare zi are parte de altă surpriză.
Între timp, am găsit metoda de a-l face pe Bandit să doarmă neîntors. Sau cel puțin aseară a funcționat. Se iau 3 prune, de dimensiune medie, neapărat mai crude și se lasă la vedere pe pat. Ideal ar fi ca lenjeria să fie albă, sunt mai ușor de observat. După aproximativ 2-3 minute de învârtit și tras cu ochiul, motanul va fi atras ca un magnet de prune, pe care le va împrăștia pe rând prin casă. Apoi, timp de aproximativ 1-2 ore va dribla prunele mai ceva decât Beckam, sfârsind prin a zace leșinat și ignorand orice altă jucărie.


De fiecare dată când mă vede că mă-ndrept spre frigider, îl apucă tandrețurile pe lângă ușa lui, se trântește pe-o parte, efectiv lipit de frigider și se rostogolește făcând un phurrr foarte sexi. Ca și cum ar spune "Hai, nu-mi dai și mie ceva bun?"
Plus că făcut o pasiune din a mă însoți și a mă "parfuma" când merg să-mi fac duș/baie. Și din moment ce doar la mine face așa, bănuiesc că ar trebui să mă simt specială?!
Iar dacă îmi pun spumant în apa, am asigurată asistența pe toată durata băii. Stă spânzurat, cu capul în jos și bate bulele de spumă cu lăbuța, afișând o privire vădit satisfacută în tot acest timp.

Ce pot să zic altceva decât că e un scump, că ne e drag la amândoi și că pisică mai potrivită decât Bandițel nici că am fi putut găsi.
Bonus: poza cu Bandit exersându-și talentele de ninja - nivel 1: atac surpriză.
Urmează detalii după vizita de la veterinar care urmează să o facem in weekend :D


joi, 4 iulie 2013

Jurnalul lui Bandit - episodul 3


04.07.2013

Dupa cum am promis, ne auzim din nou. Lucrurile evolueaza spre bine, iar muritorii par sa fi realizat ca tot ce se intampla la noi in casa trebuie sa graviteze in jurul meu. Si daca cumva nu mi se acorda atentia cuvenita, ii pun imediat la punct cu fata mea cea fioroasa. (fie vorba intre noi, imi era cam somn, dar ei habar n-aveau)
Zilele trecute le-am demonstrat una dintre legile de baza ale fizicii pisicesti si anume Legea ocuparii cutiilor - toate cutiile din camera trebuie sa contina o pisica din prima nanosecunda. 
Cu prima cutie nu a functionat asa de bine, era de proasta calitate si a cedat.
Si bineinteles ca ala slab a inceput sa rada si sa sugereze ca eu de fapt as fi gras si de asta s-a rupt cutia. Ma ocup eu de el in curand (update: acum 2 nopti m-am furisat silentios in pat, in timp ce ei dormeau, si l-am muscat de degetele la picioare. A sarit ca ars si a inceput sa se planga ca i-a dat sangele. O, dulce razbunare!!)
Vazand ca ultima mea tentativa de spionaj nu a functionat asa bine, am hotarat sa imi aleg un alt punct de observatie. Ei au spus ca sunt adorabil si s-au si grabit sa-mi faca o poza, dar eu de fapt le studiam comportamentul si-mi pregateam strategia de atac.

In rest, toate bune si frumoase. Ma alinta mereu cand sunt acasa, si chiar daca n-au ei chef sa ma alinte, ma bag eu in sufletul lor de nu au cum sa mai scape. Cand sunt plecati, eu dorm. Si cand nu dorm, ma asigur ca atunci cand vor reveni acasa, vor gasi cat mai multe chestii insirate pe jos.
Am dezvoltat o pasiune pentru cosuletul in care-si tine mami (cred ca o sa o accept ca si mami, pentru ca ma sufoca cu pupaturi si-mi face toate mofturile si mai si tipa la ala slab, cand el ma cearta ca nu-s cuminte, pe motiv ca, Uite ce adorabil eeeee. Prin urmare, are asigurata toata simpatia mea) cutiutele frumos colorate. Ea le zice farduri. Pentru mine-s doar alte chestii de aruncat si rostogolit prin casa. Mai ales tuburile  si creioanele, sunt numai bune de joaca. Mormaie ea dimineata cautand pe sub dulap cand nu le gaseste, dar de obicei, ma intind pe mocheta si o fac si eu pe-a covorasul, cu ochii mari si cu cate un miau care abia se aude. Si gata, ii fuge toata supararea.
Bonus va mai pun o poza. Mie mi se pare ca am iesit bine. Mami zice la fel. Dar exista un antipatic care atunci cand a vazut-o a spus ca arat a veverita zburatoare. Poftim cultura!
Va pup si ne auzim curand!