joi, 4 iulie 2013

Jurnalul lui Bandit - episodul 3


04.07.2013

Dupa cum am promis, ne auzim din nou. Lucrurile evolueaza spre bine, iar muritorii par sa fi realizat ca tot ce se intampla la noi in casa trebuie sa graviteze in jurul meu. Si daca cumva nu mi se acorda atentia cuvenita, ii pun imediat la punct cu fata mea cea fioroasa. (fie vorba intre noi, imi era cam somn, dar ei habar n-aveau)
Zilele trecute le-am demonstrat una dintre legile de baza ale fizicii pisicesti si anume Legea ocuparii cutiilor - toate cutiile din camera trebuie sa contina o pisica din prima nanosecunda. 
Cu prima cutie nu a functionat asa de bine, era de proasta calitate si a cedat.
Si bineinteles ca ala slab a inceput sa rada si sa sugereze ca eu de fapt as fi gras si de asta s-a rupt cutia. Ma ocup eu de el in curand (update: acum 2 nopti m-am furisat silentios in pat, in timp ce ei dormeau, si l-am muscat de degetele la picioare. A sarit ca ars si a inceput sa se planga ca i-a dat sangele. O, dulce razbunare!!)
Vazand ca ultima mea tentativa de spionaj nu a functionat asa bine, am hotarat sa imi aleg un alt punct de observatie. Ei au spus ca sunt adorabil si s-au si grabit sa-mi faca o poza, dar eu de fapt le studiam comportamentul si-mi pregateam strategia de atac.

In rest, toate bune si frumoase. Ma alinta mereu cand sunt acasa, si chiar daca n-au ei chef sa ma alinte, ma bag eu in sufletul lor de nu au cum sa mai scape. Cand sunt plecati, eu dorm. Si cand nu dorm, ma asigur ca atunci cand vor reveni acasa, vor gasi cat mai multe chestii insirate pe jos.
Am dezvoltat o pasiune pentru cosuletul in care-si tine mami (cred ca o sa o accept ca si mami, pentru ca ma sufoca cu pupaturi si-mi face toate mofturile si mai si tipa la ala slab, cand el ma cearta ca nu-s cuminte, pe motiv ca, Uite ce adorabil eeeee. Prin urmare, are asigurata toata simpatia mea) cutiutele frumos colorate. Ea le zice farduri. Pentru mine-s doar alte chestii de aruncat si rostogolit prin casa. Mai ales tuburile  si creioanele, sunt numai bune de joaca. Mormaie ea dimineata cautand pe sub dulap cand nu le gaseste, dar de obicei, ma intind pe mocheta si o fac si eu pe-a covorasul, cu ochii mari si cu cate un miau care abia se aude. Si gata, ii fuge toata supararea.
Bonus va mai pun o poza. Mie mi se pare ca am iesit bine. Mami zice la fel. Dar exista un antipatic care atunci cand a vazut-o a spus ca arat a veverita zburatoare. Poftim cultura!
Va pup si ne auzim curand!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu