miercuri, 26 iunie 2013

Jurnalul lui Bandit - episodul 2

 25.06.2013

 Rămăsesem la semi-capitulat. Probabil sunt aşa priceput la a mă preface, încât ei chiar mă cred. Şi eu m-aş crede dacă m-aş vedea cu ochii aia mari cât nişte măsline cum miaun şi frământ mocheta, uitându-mă fix la ei. Ideea centrală e că de când le aplic tratamentul ăsta cu mieunat excesiv imediat ce intră pe uşă îmi dau şi mai multă atenţie ca înainte.
Miau.
Ce-i pisic, ce-ai păţit? Cine-i acolo frumosul si pufosul mamei?
Miaaaaauuu miauuu (notă către eu: doar dacă-ţi mai cresc 2 picioare şi coadă poţi să zici că eşti mama mea. Până atunci mai aşteaptă)

 Şi de aici timp de vreo 30 de minute alergăm prin casă..adică mai mult ea. Sau el. Sau amândoi. Eu doar stau la pândă şi sar când e necesar. Nu văd rostul de a consumă energia inutil. Şi-aşa uneori ajung să obosesc şi gâfâi şi după aia stau leşinat şi caut răcoarea.

  Mai nou, am descoperit un nou pătuc. Ăla de mi l-au amenajat ei pe fotoliu nu-mi place, chiar dacă e la înălţime şi uneori, noaptea când ei dorm, mă urc acolo şi le dau câte o lăbuţă în cap să-I trezesc. Fără să am vreun motiv anume, doar pentru că pot.
 Revenind, ziceam de nou pătuc. Chiuveta din baie e fix pe măsura mea. Şi de cele mai multe ori mă instalez acolo când presimt că ar avea ei treabă la chiuvetă.

 Pe mama (pardon, nu-I mama mea) o şi păzesc când îşi face baie/duş, nu cumva să se scurgă în canalizare. Stau ori în chiuvetă şi o urmăresc, ori pe marginea căzii, gata să dau o lăbuţă de ajutor.

 Miercuri şi joi s-au purtat discuţii aprinse în casă, agitaţie, telefoane, chiar şi 2 bagaje. A venit şi o persoană necunoscută pe la noi. Iniţial am vrut să fug, dar apoi am văzut că vorbea drăguţ cu mine şi avea şi fustă neagră. Deci, am fost nevoit să mă pisicesc pe lângă ea şi să-I lipesc cât mai multă blană de fustă. După ce a plecat musafira, cuşca aia a apărut din nou în cameră. Ceva se întâmplă. Suspect.

 Vineri 21.06.2013

 Au venit de la muncă mai devreme şi tot gesticulează. Eu îi urmăresc de sub scaun cu atenţie. Ăla slab tot se uită spre mine şi-mi face semn spre cutie. Na că nu vreau! Ce-ai să-mi faci?! Miroase a ceva bun dinspre cutie. Pui, dacă nasul meu nu se înşeală..trebuie să intru să verific. Nom nom e b...ce faceţi? De ce m-aţi închis aici, unde mă duceţi?!

 Update 24.06.2013

 Dragi cititori. Tin să vă anunţ că umilii mei supuşi (ăia de au falsa impresia că eu îi consider €œmami şi €œtati) m-au dus în concediu. La mare. Regret că totuşi n-am avut posibilitatea de a merge la plajă, mai vedeam şi eu o gagică, sau măcar vreun peştişor. Dar chiar şi aşa nu mă plâng, am fost tratat ca un prinţ. Ziua debuta cu un somn luuung şi odihnitor pe pervazul ferestrei, scăldat în raze de soare. La prânz, program de joacă, plus servit masa. După-amiază somn din nou, de data asta tot la pervaz, dar fără soare, doar nu voiaţi să mă pârlesc?! (lucru care nu-l pot spune şi despre ei, că arată cam ciudat, par a fi scăpaţi în ceva vopsea de ouă, cel puţin a€œtati”). Briza aia de mare mi-a dat totuşi organismul peste cap. Am mâncat în 3 zile mai mult decât ar trebui să mănânce un motan bine, care se respectă şi ţine la siluetă.

 În orice caz, ne-am întors acasă. Ne-am pus la joacă. €œMami stătea pe pat, €œtati încerca să mă €œ'pescuiasca' cu undiţa . Şi m-a pescuit cu undiţa aşa de bine încât într-un avânt mai puternic, am planat ca o veveriţă zburătoare spre faţa €œmamei. M-am oprit cu gheruţele în părul ei, ce-i drept m-am cam agăţat, după cum arăta şi firicelul de sânge de i-a apărut pe frunte. Când a văzut că s-a îngroşat treaba, €œtati m-a luat în braţe şi ne-am aşezat amândoi în fotoliu, ca nişte băieţi cuminţi ce suntem şi ne-am luat mutriţa de îngeraş de serviciu. Mami a început să radă, a mormăit ceva printre dinţi înspre noi şi a plecat zâmbind spre baie. Unde, bineînţeles că am urmat-o şi noi, asistând-o de pe vasul de toaletă.
 Atât pentru săptămâna aceasta.

Semnat,
 Bandit

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu