Ziua de 7 iunie a început ca oricare alta. M-am jucat cu fraţii mei, am mâncat, am dormit, ne-am jucat iar. Dar nimic nu prevestea ce urma să se întâmple. Pe la ora 8 a sunat interfonul şi în casă au apărut iar cei doi străini care veniseră şi cu 3 zile înainte. Simpatici ei aşa, dar nu m-am obosit să le dau prea multă atenţie. Asta până când m-am trezit în cuşca de transport cu ei uitându-se prin crăpături la mine. Am zis că fie, poate e un nou mod de joacă. Deşi joaca aia a durat vreo jumătate de oră, timp în care am realizat că nu mai sunt acasă şi că prin grilajul de la cuşcă văd muuulte lumini care trec repede pe lângă mine. Apoi am ajuns într-o casă. Străinii mi-au deschis uşiţa şi se tot uitau insistent la mine. Eu am ales să nu mă uit la ei >:).
Primele 2 zile m-am asigurat că ziua nu mă văd la ochi şi că noaptea alerg, mă caţăr, dărâm prin casă, în aşa fel încât să nu poată dormi. Apoi luni dimineaţă, cei doi au dispărut pe rând, lăsându-mă singur. Bucuria mea, am putut să explorez mai bine. Saaau..nu. Pentru că m-am băgat ca un explorator ce sunt după maşina de spălat. Şi n-am calculat că am fundul cam mare şi n-o să-mi mai rămână loc de întors. După ceva timp s-a auzit uşa şi un glas care mă strigă. Apoi gălăgie prin casă. Apoi un cap care se uită lung la mine. Operaţiunea de salvare a fost scurtă, mutat maşina, luat în braţe (părea plăcut, dar am ales să scuip şi să fug sub masă ca să nu le dau impresia că începe să-mi placă de ei). A2a zi dimineaţă am vrut să repet figură cu maşina de spălat, da' ăla slab şi înalt a băgat chestii după ea ca să nu mai încap. Las că mă ocup eu şi de el.
Revin cu noutăţi: aseară m-am apucat să zgreptan sacul cu mâncare, îmi plăcea cum foşneşte, dar urâţii aia 2 l-au luat şi l-au dus în balcon. De ciudă mi-am făcut nevoile în faţă uşii la baie. Ha! Cine e şeful acum?!
Surprinzător, a mai trecut o săptămâna acasă la ei. Parcă nu-s aşa răi cum mi se păreau la început. Se joacă cu mine seara până mă trântesc leşinat pe jos şi gâfâi ca un câine. Mai greu e, că degeaba mă miorlăi şi pun privirea de milog că nu-mi dau nimica bun din ce mănâncă ei. Mi-au dat într-o singură seară o cireaşă, dar aia a devenit material de joacă.
Fata aia tot vine să mă scarpine între urechi.. Încă nu m-am hotărât dacă o plac sau nu. Deşi e bine când mă scărpina. O dată am şi lăsat garda jos şi am dat şi burtica la scărpinat. Dar m-am redresat repede şi am scuipat-o ca să menţin aparenţele.
Update pisicesc: ieri 17.06.2013 am capitulat. Mă rog, doar le dau impresia asta. Când au venit de la muncă am început să miorlăi de parcă venea sfârşitul lumii. Şi ei s-au agitat o mulţime să-şi dea seamă ce am. Mi-au pus apa proaspătă, mi-au mai pus mâncare, mi-au curăţat nisipul. Nu-i destul. Miorlăi încă puţin. Perfect. A venit la mine să mă mângâie. Şi-a făcut curaj să mă ia şi în braţe. Surprinzător, dar e bine. Ohh, dar ce-mi face? Pe ce buton a apăsat de mi-a pornit motorasele?
După cum spuneam semi-capitulat. După 5 minute de alintat am fugit şi i-am invitat la joacă. Şi ca de obicei, aveau şi ei chef. Cred că o să îmi placă de ei şi pe termen lung
Bandit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu